Definita cuvantului ademană
ADEMANĂ s.f. (Trans. SV) Camătă, dobîndă. Nu aduna cu păcătoșii sufletul mieu și cu bărbații încruntători viiața mea, întru a carora mîni iaste păcat și direapta lor plină-i de ademană [marg. de mită]. PS. 1651, 60v.
Etimologie: magh. adomány.
Cf. aslam, mîzdă, ujurie.
Sursa: DLRLV
Sursa: DLRLV
Cuvinte ce rimeaza cu ademană
DÁDĂ, dade, s. f. (Reg.) Termen de respect folosit de oamenii de la țară pentru a se adresa unei femei mai în vârstă sau unei surori mai mari; leliță, daică. – Din bg., scr. dada. Vezi definitia »
ALUNECĂTÚRĂ, alunecături, s. f. Alunecare. – Aluneca + suf. -ătură. Vezi definitia »
MORGANÁTICĂ adj. căsătorie ~ = căsătorie între un bărbat dintr-o familie monarhică sau princiară și o femeie de o condiție socială inferioară. (< fr. morganatique, lat. morganaticus) Vezi definitia »
făgăduitúră, făgăduitúri, s.f. (reg., înv.) făgăduială, lucruri făgăduite. Vezi definitia »
sinalágmă, sinalágme, s.f. (înv.) contract. Vezi definitia »