Definita cuvantului ademană
ADEMANĂ s.f. (Trans. SV) Camătă, dobîndă. Nu aduna cu păcătoșii sufletul mieu și cu bărbații încruntători viiața mea, întru a carora mîni iaste păcat și direapta lor plină-i de ademană [marg. de mită]. PS. 1651, 60v.
Etimologie: magh. adomány.
Cf. aslam, mîzdă, ujurie.
Sursa: DLRLV
Sursa: DLRLV
Cuvinte ce rimeaza cu ademană
CAȘÉTĂ s.f. (Farm.) Capsulă mică dintr-o foiță de amidon, în care se închid prafurile medicamentoase (cu gust neplăcut); cașet (3) [în DN], cașeu. [Cf. fr. cachet]. Vezi definitia »
PARTÍTĂ s.f. (Muz.) Veche denumire dată suitei. [< it. partita]. Vezi definitia »
TELÍTĂ s. f. inflamație superficială a mamelonului. (< fr. thélite) Vezi definitia »
mînecă (mấneci), s. f. – Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul. – Var. mînică. – Mr. mînică, megl. mǫnică. Lat. mănĭca (Candrea-Dens., 1124; REW 5300; Pascu, I, 119), cf. alb. mëngë, it. manica, prov., sp., port. manga, fr. manche. – Der. mînecar, s. n. (tunică, veston, bluzon; manșon); mînecuță, s. f. (mînecă; manșetă detașabilă). Vezi definitia »
tărăboánță (-țe), s. f. – Roabă. Mag. tarbonca, torbonca (Cihac, II, 531; Scriban, Arhiva, XXX, 285; Gáldi, Dict., 163). – Der. tărăbonțaș (var. tărăbunțaș), s. m. (cărător cu roaba la minele de sare). Vezi definitia »