stăpânáș, stăpânáși, s.m. (reg.) stăpân de pământ, deținător, posesor. Vezi definitia »

POSTÁȘ s. m. v. poștaș. Vezi definitia »

lemnúș (plantă) s. m. (s. n.), pl. lemnuși (lemnușuri) Vezi definitia »

BAȘ¹- (Înv.) Element de compunere având sensul de „principal, cu gradul cel mai înalt”, izolat din cuvinte turcești care denumeau funcții sau ranguri (baș-aga, baș-caimacam etc.) și folosit uneori la formarea de substantive. – Din tc. baș. Vezi definitia »

PEPENÁȘ, pepenași, s. m. Diminutiv al lui pepene. – Pepene + suf. -aș. Vezi definitia »