CADÚC, -Ă adj. Trecător; netrainic, șubred. ♦ (Bot.; despre un organ) Care cade spontan înainte de vreme sau anual. ♦ (Despre legate, donații etc.) Care nu (mai) are putere legală. [< fr. caduc, cf. lat. caducus]. Vezi definitia »

ZĂBĂÚC, -Ă. zăbăuci, -ce, adj. Zăpăcit, aiurit, năuc. [Var.: zăpăúc, -ă adj.] – Contaminare între zăpăcit și năuc. Vezi definitia »

BUTILCAUCIÚC s.n. Cauciuc sintetic, foarte rezistent la uzură șu căldură, obținut prin polimerizarea unui amestec de butilenă și butadienă. [< fr. butylcaoutchouc]. Vezi definitia »

POLITRÚC, politruci, s. m. Instructor, îndrumător politic în armata sovietică. – Din rus. politruk. Vezi definitia »

BULÚC, bulucuri, s. n. 1. Număr mare de oameni strânși la un loc; droaie, gloată. ♦ (Adverbial) În masă, în rânduri strânse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu-se; repede, iute. 2. (În vechea organizare a armatei din țările românești) Unitate militară tactică formată din mercenari, care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbășie; p. ext. ceată de oameni înarmați. – Din tc. bölük. Vezi definitia »