norúcă, norúci, s.f. (reg.) noră, noruliță, norurea, noruță. Vezi definitia »

zăcătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zăcătúrii; pl. zăcătúri Vezi definitia »

MECONÍNĂ, meconine, s. f. Alcaloid obținut prin hidroliza narcotinei, care produce convulsii. – Din fr. méconine. Vezi definitia »

SÂMBOVÍNĂ, sâmbovine, s. f. Arbore înalt până la 20 m, cu coroană largă, frunze lanceolate, flori verzi-gălbui care apar înainte de înfrunzire, și cu fructe comestibile, de forma unor cireșe mici; mierea-ursului (Celtis australis). [Var.: sâmbovín s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »

CORDILIÉRĂ s.f. (Geogr.) Lanț de munți cu lungimea foarte mare. [Pron. -lie-. / < fr. cordillère, cf. sp. cordillera]. Vezi definitia »