SCÓNDRU s. n. (mar.) lemn de formă cilindrică sau țeavă metalică lungă cu care se menține o navă la o anumită distanță de țărm. (după it. scontro) Vezi definitia »

REOMÉTRU s. n. instrument folosit în reometrie. (< fr. rhéomètre) Vezi definitia »

CALORIMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea cantităților de căldură date de un corp sub o anumită influență. [Pl. -re. / < fr. calorimètre, cf. lat. calor – căldură, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »

HIPOGÁSTRU s.n. Partea inferioară a abdomenului. [Var. ipogastru s.n. / < fr. hypogastre, cf. gr. hypo – sub, gaster – stomac]. Vezi definitia »

pátru num. – Cifra de după trei. – Mr., megl. patru, istr. pǫtru. Lat. quattuor (Pușcariu 1289; Candrea-Dens., 1361; REW 6945), cf. it. quattro, fr. quatre, sp. cuatro. – Der. al patrulea, num.; patruzeci, num.; împătri, vb. (a înmulți cu patru); pătrar (var. pătrărel), s. m. (cal de patru ani); pătrar, s. n. (sfert); pătrare, s. f. (Mold., sfert; Trans., măsură de capacitate de circa patru litri), pe care Pascu, Beiträge, 22, îl derivă din lat. *quartāria; pătrat (var. patrat), s. n. (formă geometrică cu laturi egale); pătrățele, s. f. pl. (pătrate mici); pătrime, s. f. (a patra parte); pătrișor, s. m. (pătrat de tipar); patrulater, s. n. (poligon cu patru laturi), după fr. quadrilatère, de unde și Cadrilater, s. m. (regiune din S. Dobrogei, aparținînd României între 1913 și 1940). Vezi definitia »