ISOGLÓSĂ s.f. Linie care arată pe o hartă limitele teritoriale ale unei particularități de limbă. [Var. izoglosă s.f. / < fr. isoglosse, cf. gr. isos – egal, glossa – limbă]. Vezi definitia »

lấncotă, lấncote, s.f. (înv.) 1. undiță. 2. (fig.) viclenie, înșelăciune. Vezi definitia »

sărăcăcitúră, sărăcăcitúri, s.f. (reg.) casă urâtă, sărăcăcioasă. Vezi definitia »

vídmă (-me), s. f. – Fantasmă, nălucă, stafie. Sb., rut. vidima „vrăjitoare”, pol. widma „nălucă” (Tiktin; Candrea). În Mold. Cf. iasmă „nălucă”, care ar putea fi foarte bine același cuvînt, cu pierderea inițialei ca în (v)iroagă. Vezi definitia »

xeróză s. f., g.-d. art. xerózei; pl. xeróze Vezi definitia »