percícă, percéle, s.f. (reg.) 1. cârlionț, moț (pe frunte); smoc de păr pe fruntea cailor. 2. coadă făcută prin împletirea părului. Vezi definitia »

GÉSTĂ s.f. (Liv.) Faptă memorabilă; act vitejesc. ♦ Poem epic sau eroic din evul mediu. [< it. gesta, fr. geste, cf. lat. gesta – fapte vitejești]. Vezi definitia »

HÚLĂ², hule, s. f. Mișcare ondulatorie a suprafeței mării, urmând după o furtună sau după o briză puternică; p. ext. furtună pe mare. – Din fr. houle. Vezi definitia »

marcótcă s. f. – (Bucov.) Tutun de calitate proastă. Rus. markotka (Candrea). Vezi definitia »

TELOFÁZĂ s.f. (Biol.) Ultima fază a mitozei, în care se formează nucleul și noua membrană. [< fr. télophase]. Vezi definitia »