FRÓNDĂ s.f. 1. Mișcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice. 2. (Fig.) Răzvrătire, opunere neprincipială persiflantă, cauzată mai ales de interese personale. 3. Organ vegetal de forma unei frunze. ♦ Frunză aeriană a ferigilor, care poartă sporangele. [< fr. fronde]. Vezi definitia »

CORDÍTĂ², cordite, s. f. (Med.; în sintagma) Cordită trofică = afecțiune a coardelor vocale care determină o disfonie manifestată prin scăderea potențialului de efort vocal. – Din fr. chordite. Vezi definitia »

LOGONEVRÓZĂ s. f. tulburare a vorbirii, de natură nevrotică, manifestată prin greutate în pronunțarea corectă a unor cuvinte sau prin repetări ori omisiuni de silabe; bâlbâială. (< fr. logonévrose) Vezi definitia »

FILATÚRĂ s.f. Unitate industrială în care fibrele textile sunt transformate în fire. [Cf. it. filatura, fr. filature]. Vezi definitia »

FERICIANÚRĂ s.f. Compus de fier, de cianogen și un metal. [Pron. -ci-a-. / < fr. ferricyanure]. Vezi definitia »