MIOCÉN, -Ă adj., s. n. (din) prima epocă a neogenului. (< fr. miocène) Vezi definitia »

AUTOGÉN, -Ă adj. 1. creat, existent prin sine însuși. 2. a cărui dezvoltare este produsă de factori interni. 3. (despre sudură) făcută cu ajutorul unui metal topit la o flacără oxiacetilenică. (< fr. autogène) Vezi definitia »

EOCÉN, -Ă, eoceni, -e, adj., s.n. (Din) epoca mijlocie a paleogenului. (din fr. éocène) Vezi definitia »

AGNÓMEN, agnomene, s. n. Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. – Din lat. agnomen. Vezi definitia »

SPUMOGÉN s.n. Stabilizator de spumă utilizat în extinctoare, la prepararea betoanelor etc. ♦ Spumant. [< spumă + -gen]. Vezi definitia »