BOTRIOMICÓZĂ, botriomicoze, s. f. Boală infecțioasă a cailor, caracterizată prin formarea unor tumori asemănătoare cu fibroamele. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothryomycose. Vezi definitia »

TRANSILVĂNEÁNCĂ, transilvănence, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Transilvaniei sau este originară de acolo; ardeleancă. – Transilvănean + suf. -că. Vezi definitia »

OSTRÁCĂ, ostrace, s. f. (Înv.) Scoică, stridie. ♦ Cochilie sau ciob de lut pe care fiecare cetățean din vechea Atena scria numele celui socotit periculos, ca să fie îndepărtat temporar din Atica. – Din ngr. óstrakon. Vezi definitia »

pepenáriță, pepenárițe, s.f. (reg.) plantă ale cărei frunze servesc, în loc de iască, la scăpărat. Vezi definitia »

PARATÁXĂ s. f. juxtapunere. (< fr. parataxe) Vezi definitia »