cioi, cióiuri, s.n. (reg.) vas mic de lemn cu formă de farfurie și cu coadă, folosit de ciobani ca măsurătoare a laptelui; cauc de lemn folosit de ciobani. Vezi definitia »

MĂLĂÓI, mălăoi, s. m. Numele a doi arbuști care cresc pe stânci și au flori galbene și frunze liniare, acoperite cu peri. (Helianthemum alpestre și rupifragum). Vezi definitia »

COPÓI, copoi, s. m. 1. Câine de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros; ogar, prepelicar, căpău. ♦ Câine polițist folosit în urmărit. 2. (Arg.) Nume dat agenților de poliție. – Cf. magh. kopó. Vezi definitia »

MUȘURÓI¹, mușuroaie, s. n. 1. Moviliță formată din țărâna pe care o aruncă la suprafața solului furnicile, cârtițele etc. când își sapă coridoarele subterane; p. ext. grup de furnici care locuiesc într-un furnicar; furnicar. 2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vânt, de îngheț sau pentru a le favoriza dezvoltarea. 3. (Urmat de determinări) Grămadă (mică). 4. (Reg.) Ridicătură mică de pământ; movilă, deal. [Var.: (înv. și reg.) moșinói, moșirói, moșorói, moșurói, mușinói, mușirói, mușunói s. n.] – Lat. mus araneus. Vezi definitia »

mardoi s. m. invar. 1. v. machior. 2. individ rezistent la privațiuni. Vezi definitia »