ELECTRÓNIC, -Ă, electronici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține electronilor sau electronicii, privitor la electroni sau la electronică. 2. S. f. Știință care studiază fenomenele legate de mișcarea în diferite medii a particulelor încărcate electric, interacțiunea dintre aceste particule, producerea lor etc., precum și construcția și studiul dispozitivelor și aparatelor care funcționează pe baza acestor fenomene. ♦ Ramură a tehnicii care se ocupă cu producerea dispozitivelor, aparatelor etc. electronice (1). – Din fr. électronique. Vezi definitia »

STÉNIC, -Ă, stenici, -ce, adj. (Livr.) Întăritor. – Din fr. sthénique. Vezi definitia »

SIGILOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la sigilografie. [< fr. sigillographique]. Vezi definitia »

SEMITOLÓGIC, -Ă, semitologici, -ce, adj. Referitor la semitologie, de semitologie. – Din fr. sémitologique. Vezi definitia »

PANTAGRUÉLIC, -Ă adj. (Liv.) Lacom, mâncăcios, nesătul; (p. ext.) îmbelșugat, încărcat. [Pron. -gru-e-. / < fr. pantagruélique, cf. Pantagruel – gigant, fiul lui Gargantua, erou creat de Rabelais]. Vezi definitia »