răsbí (-bésc, -ít), vb. – 1. A trece, a a traversa, a perfora, a deschide drum. – 2. A ajunge pînă la... – 3. A ajunge la ceva, a-și croi drum, a răzbate. – 4. A învinge, a răpune. – Var. răzbi. Sl. razbiti „a rupe” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 154). Din rom. provine săs. resbin. Din contaminarea lui răsbi cu abate a rezultat răsbate, vb. (a pătrunde, a perfora, a traversa; a ajunge la, a parcurge), der. răsbitor, adj. (descurcăreț). Vezi definitia »

BASARAB I, domn al Țării Românești (1310-1352), fiul lui Tihomir. A unificat voievodatele din dreapta și stînga Oltului, punînd bazele Țării Românești. În luptă cu tătarii, a extins granița estica a statului pînă spre gurile Dunării; în nov. 1330 a înfrînt la Posada pe suzeranul său, regele ungur Carol Robert de Anjou, întărind independența Țării Românești. Vezi definitia »

bobi, bobesc v. t. (intl.) a vedea, a observa. Vezi definitia »

îmbi (-be), num. – Amîndoi. – Mr. îmbi. Lat. ambi, f. ambae (DAR; Candrea-Dens., 822; REW 411). Înlocuit în mare parte de dubletul neol. ambii. Cf. îmbina. Vezi definitia »

DEOSEBÍ, deosebesc, vb. IV. ~ [Var.: (reg.) deosibí vb. IV] – Din [în]deosebi. Vezi definitia »