TOLOÁCĂ, toloace, s. f. (Reg.) 1. Pământ lăsat necultivat pentru ca să se odihnească. ♦ Pășune, izlaz comunal pentru vite. 2. Teren liber neîngrădit, între case sau la marginea satului. – Din ucr. toloka. Vezi definitia »

TEMPÉSTĂ s.f. (Liv.) Furtună, uragan. [< it. tempesta, cf. lat. tempestas]. Vezi definitia »

a o da întoarsă expr. (intl.) 1. a minți. 2. a schimba conținutul unei declarații anterioare; a se dezice de o afirmație anterioară. Vezi definitia »

a face treabă mică expr. (eufem.) a urina, a face pipi. Vezi definitia »

CONIVÉNȚĂ, conivențe, s. f. (În expr.) De conivență (cu)... = în complicitate (cu...), de acord (cu...). – Din fr. connivence, lat. conniventia. Vezi definitia »