LÉNEȘ, -Ă, leneși, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Om) căruia îi lipsește dorința, plăcerea de a munci, de a fi activ, căruia îi e lene; (om) trândav. 2. Adj. Care trădează, exprimă lene. Gesturi leneșe. ♦ Care este domol, încet. Mersul leneș al melcului. 3. S. m. (La pl.) Familie de animale mamifere din America de Sud, cu corp robust, cu membre prevăzute cu gheare puternice și arcuite, care se mișcă încet și stau zile întregi agățate pe aceeași creangă (Bradypodidac); (și la sg.) animal din această familie. – Lene + suf. -eș. (2) Calc după fr. paresseux, germ. Faultier. Vezi definitia »

SINUCIGÁȘ, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care și-a ridicat (sau a încercat să-și ia) viața. [< sine + ucigaș, după fr. suicidé]. Vezi definitia »

prăș s.n. (reg.) fir de păr. Vezi definitia »

ciriúș, ciriúșe, s.n. (reg.) loc lung cu gheață pe care se dau copiii iarna; dădăuș, ghețuș, glenci, cicioancă, săniuș, derdeluș. Vezi definitia »

ȚINTÁȘ, țintași, s. m. Persoană care țintește și trage (bine) cu arcul sau cu pușca; ochitor, trăgător, trăgaci. – Țintă + suf. -aș. Vezi definitia »