dvéră (-re), s. f. – Poartă din trei părți care ascunde altarul credincioșilor. – Var. dveară. Sl. dvĕrĭ (Tiktin; Candrea), pl. dveri, cu sing. analogic (Byck-Graur 36). Vezi definitia »

-PEDÉZĂ elem. „vigoare”, „izbucnire”. (< fr. -pédèse, cf. gr. pedesis, săritură) Vezi definitia »

a atinge la pungă expr. a determina pe cineva să facă o cheltuială importantă Vezi definitia »

PROTOIODÚRĂ s. f. sare rezultând din combinația unui corp simplu cu cantitatea cea mai mică posibilă de iod. (< fr. protoiodure) Vezi definitia »

TOXÍNĂ s.f. Substanță otrăvitoare cu acțiune toxică produsă de bacterii, de paraziți și de unele ciuperci; otravă. [< fr. toxine]. Vezi definitia »