VILBROCHÉN s. n. ax cotit care primește mișcarea rectilinie a pistoanelor unui motor și o transformă în mișcare de rotație; arbore cotit. (după fr. vilebrequin) Vezi definitia »

DIXÉN, -Ă adj. (despre un parazit) care în ciclul său evolutiv se dezvoltă pe două gazde. (< di¹- + -xen) Vezi definitia »

NOÁTEN, -Ă, noateni, -e, s. m. și f. 1. (Pop.) Miel sau mioară de la înțărcare până la doi ani. ◊ (Adjectival) Miel noaten. 2. (Reg.) Mânz a cărui limită de vârstă variază de la șase luni până la doi sau trei ani. 3. (Reg.) Lână (neagră) de miel sau de mioară tunsă în al doilea an. [Var.: noátin, -ă s. m. și f.] – Lat. annotinus, -a, -um „în vârstă de un an”. Vezi definitia »

ONCOGÉN, -Ă I. adj., s. n. (agent) cancerigen. II. s. f. genă anormală care generează modificări de natură canceroasă. (< fr. oncogène) Vezi definitia »

FOSGÉN s. n. gaz incolor, ușor lichefiabil, combinație de clor și oxid de carbon, substanță toxică asfixiantă de luptă. (< fr. phosgène) Vezi definitia »