províncie (províncii), s. f. – Ținut, regiune. – Var. înv. proviinție. Lat. provincia (sec. XVIII). – Der. provincial, adj.; provincialism, s. n. Vezi definitia »

HIBRIDAȚIE s. f. hibridare. (< fr. hybridation) Vezi definitia »

ANTROPOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a geografiei generale care studiind raportul dintre om și mediul geografic cât și răspândirea și repartiția omului pe suprafața pământului, consideră, în mod greșit, ca factor primordial al dezvoltării societății condițiile mediului natural; a stat la baza geopoliticii și a teoriilor rasiste și șovine. – Fr. anthropogéographie. Vezi definitia »

TAUTOFONÍE, tautofonii, s. f. Repetiție supărătoare a acelorași sunete sau articulații. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautophonie. Vezi definitia »

productie de masa bazata pe linia de ansamblare Vezi definitia »