SUÍTĂ s. f. 1. grup de oameni care însoțeste un demnitar; alai, escortă. 2. (muz.) compoziție instrumentală din mai multe părți scrise în aceeași tonalitate, dar contrastante prin caracter și mișcare. ◊ fragmente selective dintr-o lucrare mai amplă (operă, balet etc.). 3. serie, șir de idei, de reprezentări etc. ◊ continuitate, înlănțuire. (< fr. suite) Vezi definitia »

tărăboanță, tărăboanțe s. f. 1. mașină veche / hârbuită. 2. tomberon (din dotarea măturătorilor). Vezi definitia »

SEMINOGENÉZĂ s. f. proces de transformare, după fecundație, a ovulului în semințe. (< semino- + -geneză²) Vezi definitia »

ȚESĂLĂTÚRĂ, țesălături, s. f. Țesălare. ♦ Fig. (Fam.) Bătaie. – Din țesăla + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »

METENSOMATÓZĂ s. f. (Rar) Concepție mistică potrivit căreia sufletul omenesc trece prin diferite corpuri spre a se apropia de perfecțiune. – Din fr. métensomatose. Vezi definitia »