veriga, petic la ghete, ventuza, s.n., pl. zbanturi Vezi definitia »

îmbârliga, îmbârlig v. t. (intl.) 1. a denunța pe cineva atribuindu-i comiterea unor fapte. 2. a ațâța, a instiga. Vezi definitia »

PĂFUGÁ, păfúg, vb. I. Tranz. (Reg.) A fugări, a alunga. [Var.: pefugá vb. I] – Pe + fugă. Vezi definitia »

PROPAGÁ, propag, vb. 1.1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. Vezi definitia »

RUGÁ, rog, vb. I. 1. Tranz. A cere cuiva stăruitor îndeplinirea unei dorințe, un serviciu, o favoare etc. ◊ Expr. A ruga (pe cineva) de toți dumnezeii (sau cu Dumnezeu) = a cere foarte insistent un lucru de la cineva. Te rog (sau rogu-te), formulă de politețe cu care te adresezi cuiva când îi ceri ceva; fii bun, fii amabil. A-și ruga moartea = a-și dori moartea. A-i ruga (cuiva) moartea = a dori moartea (cuiva). ♦ A pofti, a invita. 2. Refl. (În practicile religioase) A face o rugăciune, a invoca divinitatea. 3. Refl. A cere cuiva voia sau îngăduința de a face ceva. ◊ Expr. Mă rog, formulă întrebuințată ca element incidental, fără legătură cu restul frazei, însemnând uneori „dacă vrei, cum vrei”. – Lat. rogare. Vezi definitia »