EPANALÉPSĂ s. f. figură retorică constând în repetarea întreruptă a aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte în propoziție sau vers. (< fr. épanalepse, gr. epanalepsis) Vezi definitia »

ECLÍPSĂ, eclipse, s. f. 1. Dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru, datorită faptului că între Pământ și acest astru se interpune un alt astru sau din cauză că astrul eclipsat se află temporar în conul de umbră al altui astru. 2. Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri. ♦ Instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave. 3. Fig. Dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva. ♦ Întunecare temporară a cunoștintei; absență. ♦ Scădere a forței creatoare a unei persoane. – Din. fr. éclipse, lat. eclipsis. Vezi definitia »

MEDÚZĂ, meduze, s. f. Nume dat mai multor (specii de) animale marine din încrengătura celenteratelor, cu corpul gelatinos, transparent, în formă de ciupercă. – Din fr. méduse. Vezi definitia »

MIOCOLPÍTĂ s. f. inflamație a musculaturii peretelui vaginal. (< fr. myocolpite) Vezi definitia »

CROMINÁNȚĂ, crominanțe, s. f. Componentă a semnalului color de televiziune (alături de luminanță), definită ca diferență metrică (lungime de undă dominantă și de saturație) între o culoare oarecare și o culoare aleasă ca referință, de aceeași intensitate luminoasă. – Cf. engl. chrominance. Vezi definitia »