EPIGLÓTĂ, epiglote, s. f. Membrană fibrocartilaginoasă așezată în partea superioară a laringelui, care astupă glota în momentul înghițirii, pentru a împiedica pătrunderea alimentelor pe căile respiratorii. – Din fr. épiglotte. Vezi definitia »

REDÚTĂ s. f. lucrare de fortificație pentru apărare circulară. (< rus. redut, fr. redoute) Vezi definitia »

SILVOSTÉPĂ s. f. zonă de vegetație între stepă și pădure; antestepă. (< fr. sylvosteppe) Vezi definitia »

VIBRÁNȚĂ s.f. (Fiz.) Calitatea a ceea ce este vibrant. [< fr. vibrance]. Vezi definitia »

puricarníță, puricarníțe, s.f. (reg.) iarbă-roșie. Vezi definitia »