TUNGSTÍT s. n. oxid natural de tungsten. (< fr. tungstite) Vezi definitia »

POLIDIMÍT s. n. Sulfură de nichel naturală, de culoare cenușie, cristalizată în sistemul cubic. – Din fr. polydymite, germ. Polydymit. Vezi definitia »

PRÓZIT interj. v. prosit. Vezi definitia »

STATOCÍT s. n. celulă care conține statolite. (< stato- + -cit) Vezi definitia »

felurít adj. m., pl. feluríți; f. felurítă, pl. feluríte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cauzală marcată) felurítor / ac. m. a, la feluríți, f. a, la feluríte (opiniile feluritor oameni / acestor feluriți oameni, a feluriți oameni) Vezi definitia »