HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

TAXIARHÍE s. f. (ant.) demnitate de taxiarh. ◊ corp de pedestrași în Grecia antică. (< fr. taxiarchie) Vezi definitia »

DINAMOLOGÍE s.f. (Liv.) Studiu asupra forțelor, considerate în abstract. [Gen. -iei. / < fr. dynamologie, cf. gr. dynamis – forță, logos – studiu]. Vezi definitia »

ANGIECTAZÍE s.f. (Biol.) Dilatare a unui vas sanguin sau limfatic. [Pron. -gi-ec-, gen. -iei. / < fr. angiectasie, cf. gr. angeion – vas, ektasis – dilatație]. Vezi definitia »

SÂNZÉNIE, sânzénii, s. f. (Mold., Var.) Sânziană. (cf. sânziană) Vezi definitia »