ÎMBUȘONÁ, îmbușonez, vb. I. Tranz. (Rar) A astupa o sticlă cu un bușon. – În + bușon. Vezi definitia »

vîná (-néz, -át), vb. – 1. A urmări, a prinde sau a ucide animale. – 2. A pescui. – 3. A urmări, a pretinde. – Mr. avin(are). Lat. vēnāri, prin intermediul unei forme vulgare *vēnāre (Pușcariu 1895; REW 9186); cf. fr. vener, prov., cat. venar. – Der. vînat, s. n. (vînătoare, ceea ce se vînează); mr. avinat, poate direct din lat. vēnātus (Pușcariu 1889; REW 9189), cf. cat. venat, sp. venado, port. veado; vînătoare, s. f. (vînat; pescuit), megl. vănătoari; vînător, s. m. (persoană care vînează; înv., unitate militară în Munt., formată din 500 călăreți și 500 pedestrași; pescar; Arg., controlor de tren), poate direct din lat. vēnātōr (REW 9188), cf. prov., v. sp. venador, fr. veneur; vînătoresc, adj. (de vînători); vînătorie, s. f. (vînătoare); vînătură, s. f. (vînat). Vezi definitia »

-ONÁ/-IONÁ suf. „a produce, a face”, „a acorda (ceva)”. (< fr. -/i/onner, it. -/i/onare) Vezi definitia »

INSEMINÁ vb. tr. a fecunda pe cale artificială; a însămânța. (< fr. inséminer) Vezi definitia »

masina neinventata Vezi definitia »