ciodoroáncă,, ciodoroánce, s.f. (reg.) babă, baborniță, hoancă, hârcă, hodoroabă, hodoroagă, cloanță, tălpoi. Vezi definitia »

tilíncă, tilínci, s.f. (pop.) 1. fluier din coajă de tei, de paltin, din soc ori din salcie, fără găuri; șuierătoare. 2. clopoțel la oi, la vite. 3. groapa fântânii. Vezi definitia »

tábără (-bere), s. f. – 1. Cantonament, campare. – 2. Armată, forță. – 3. Partidă, grupare. – 4. Mulțime, cantitate mare. – 5. Convoi, grup de care. – Mr. tăbure „batalion”, megl. tăbur. Tc. sau mai probabil tăt. tabur (J. Melich, Ung. Jb., XV, 529-40; Vasmer, III, 66), parțial prin intermediul sl. taborŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Tiktin; Candrea), cf. bg., sb., cr., slov., ceh., pol., rus. tabor, mag. tabór. – Der. tăbăraș, s. m. (soldat care aparține unei tabere); tăbărî, vb. (a face tabără; a împresura, a asedia; a se repezi la, a se năpusti). Vezi definitia »

aberánță s. f. aberație. (< fr. aberrance) Vezi definitia »

cârstă, cârste, s.f. (reg.) grămadă de 7, 9, 11 sau 13 snopi; o jumătate de claie (alcătuită din 4 cârste.) Vezi definitia »