MINERALOGÍE s. f. Disciplină geologică fundamentală care se ocupă cu studierea structurii, caracterelor morfologice, fizice și chimice ale mineralelor, precum și cu modul de formare a acestora și a asociațiilor lor naturale. – Din germ. Mineralogie, rus. mineraloghiĩa, fr. minéralogie. Vezi definitia »

FRAZEOLOGÍE s.f. 1. Fel, manieră de a construi frazele, proprie unei limbi sau unui scriitor. 2. Vorbărie goală, fără conținut; pălăvrăgeală. [Gen. -iei. / < fr. phraséologie, cf. gr. phrasis – frază, logos – vorbire]. Vezi definitia »

AUTOALOGAMÍE s. f. prezența în cadrul aceleiași specii a unor indivizi parțial autogami și alogami. (< fr. autoallogamie) Vezi definitia »

PETROGRAFÍE s. f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor din scoarța pământului din punctul de vedere al compoziției lor mineralogice și chimice, al formării lor, al transformărilor pe care le suferă, al răspândirii lor în scoarță etc. – Din fr. pétrographie. Vezi definitia »

SIDERÁȚIE s.f. 1. (Rar) Pretinsă influență a aștrilor asupra vieții sau sănătății unei persoane. 2. Scădere bruscă a forțelor vitale. ♦ Șoc nervos rezultat dintr-o variație bruscă a potențialului electric. [Gen. -iei. / < fr. sidération, lat. sideratio]. Vezi definitia »