hóge (hógi), s. m. – 1. Dascăl musulman. – 2. Imam. – Mr. hoge, megl. ogea. Tc. hoca (Șeineanu, III, 65; Lokotsch 850; Ronzevalle 87), cf. ngr. χοτζᾶς, bg. hodža, sb. hoğa. – Der. hogi, vb. (Munt., a striga, a țipa). Din aceeași familie fac parte hogeghean, s. m. (înv., slujbaș turc), din tc. hocegian și hoget, s. n. (document autentic), din tc. hoccet (sec. XVIII, înv.). Vezi definitia »

CATALÍGE s. f. pl. Prăjini prevăzute cu suporturi pentru picioare, cu care se umblă la înălțime (în locurile noroioase); picioroange. – Cf. bg. katarjaga. Vezi definitia »

SPORÁNGE s. m. organ în formă de sac în care se formează și se dezvoltă sporii la plantele criptogame. (< fr. sporange) Vezi definitia »

REALÉGE vb. tr. a alege din nou. (după fr. réélire) Vezi definitia »

a trage (cuiva) o săpuneală expr. a certa cu asprime (pe cineva), a mustra (pe cineva). Vezi definitia »