TELEONOMÍE s. f. 1. teleologie (2). 2. (biol.) concept desemnând finalitatea prezentă în organismele vii. ◊ mod de explicare științifică a comportamentului orientat al sistemelor organice. ◊ mecanism de reglare celulară determinat în mod obiectiv de anumite legități. (< fr. téléonomie) Vezi definitia »

veciníe s. f., art. vecinia, g.-d. vecinii, art. veciniei Vezi definitia »

ANCHILODACTILÍE s. f. diformitate prin sudura patologică a degetelor. (< engl. ankylodactylia) Vezi definitia »

CERVICOPEXÍE s. f. fixare chirurgicală a colului uterin la țesuturile înconjurătoare. (< fr. cervicopexie) Vezi definitia »

INTOXICÁȚIE s. f. otrăvire a organismului cu substanțe toxice. (< fr. intoxication) Vezi definitia »