BEL, beli, s. m. Unitate de măsură a nivelului de intensitate sonoră. – Fr. bel. Vezi definitia »

SPERMATOCÉL s.n. Tumefacție formată prin acumulare de spermă în testicul sau în epididim. [< fr. spermatocèle, cf. gr. sperma – sămânță, kele – tumoare]. Vezi definitia »

BLONDEL [blõdél], André (1863-1938), inginer și fizician francez. Cercetări în domeniul opticii, al electronicii, al teoriei mașinilor electrice; a inventat oscilograful electromagnetic. Vezi definitia »

BIEL 1. (fr. BIENNE, germ. BIERLER SEE) Lac în NV Elveției, în M-ții Jura; 41,1 km²; lungime max.: 16,1 km; lățime: 1,6-4,8 km. Pe malul lacului, orașul Biel. Turism. 2. Oraș în NV Elveției (Berna), în N lacului omonim; 81,9 mii loc. (1987). Nod de c. f. Mare centru al ind. ceasurilor. Ind. constr. de mașini și a hîrtiei. Centru turistic. Vezi definitia »

FUNIGÉL, funigei, s. m. (De obicei la plural) Fir al unui anumit soi de păianjeni mici, care se vede plutind în aer în zilele senine de toamnă. – Et. nec. Vezi definitia »