PELICULOGÉN, -Ă, peliculogeni, -e, adj. Care, aplicat în stare lichidă pe suprafața unui corp solid, formează pe acesta o peliculă. – De la peliculă. Vezi definitia »

EBÉN s. n. abanos. (< fr. ébène, lat. ebenus) Vezi definitia »

ONIROGÉN, -Ă adj. care provoacă starea onirică. (< fr. onirogène) Vezi definitia »

PLURIÉN, -Ă adj. (Despre arborete) Neomogen din punctul de vedere al vârstei. [Pron. -ri-en, pl. -ieni, -iene. / et. incertă]. Vezi definitia »

CECÉN, -Ă, cecéni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Cecenei (republică în SE Rusiei, pe versanții nordici ai munților Caucaz) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ceceniei sau cecenilor (1), privitor la Cecenia sau la ceceni, originar din Cecenia. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de ceceni (1). Vezi definitia »