POCITÚRĂ, pocituri, s. f. 1. Faptul de a poci sau de a fi pocit; schimonosire, desfigurare, poceală. 2. Pocitanie. – Poci + suf. -tură. Vezi definitia »

LOCOMOTÍVĂ, locomotive, s. f. Vehicul motor de cale ferată, cu sursă de energie proprie sau străină, folosit pentru a remorca și a deplasa vagoanele. – Din fr. locomotive. Vezi definitia »

EPIGLOTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamația epiglotei. [< fr. épiglottite]. Vezi definitia »

CLOCEÁLĂ, cloceli, s. f. Acțiunea de a (se) cloci. – Din cloci + suf. -eală. Vezi definitia »

CURTÍNĂ, curtine, s. f. Porțiune de zid care unește flancurile a două bastioane. ♦ Fiecare dintre părțile pavilionului care înconjură un blazon regal. – Din fr. courtine. Vezi definitia »