SFOÁRĂ, sfori, s. f. 1. Fir lung obținut din împletirea sau răsucirea mai multor fibre textile (de in, cânepă, bumbac etc.) și folosit în special la legat. ◊ Expr. A întinde sfoara (prea tare sau prea mult) = a forța lucrurile, a exagera în ceva. A trage pe cineva pe sfoară = a înșela pe cineva (la socoteli). A trage sforile = a unelti în ascuns, cu abilitate. A da sfoară în țară = a răspândi o veste, un zvon; a da de știre. Tras cu sfoara = foarte drept, aliniat. ♦ Fâșie fibroasă și flexibilă extrasă din anumite plante, cu care se poate lega un obiect. 2. Măsură oficială folosită altădată pentru suprafețele de teren (a cărei valoare a variat după epoci). ♦ Bucată (mică) de teren agricol, de pământ de cultură. ◊ Expr. Sfoară de moșie = moșie mică, moșioară. 3. Figură de gimnastică executată șezând, cu picioarele întinse orizontal, unul înainte și altul înapoi. ◊ Sfoară în față = figura de gimnastică descrisă mai sus, executată cu picioarele depărtate lateral și cu pieptul înainte. [Var.: (reg.) șfáră, șfoáră s. f.]. Probabil din ngr. sfóra. Vezi definitia »

AUTOCAMIONÉTĂ, autocamionete, s. f. Automobil mai mic decât autocamionul, folosit pentru transporturi de materiale; camionetă. [Pr.: a-u-to-ca-mi-o-] – Auto² + camionetă. Vezi definitia »

PERIARTERÍTĂ s. f. inflamație a unei periartere. (< fr. périartérite) Vezi definitia »

APSÍDĂ s. f. fiecare dintre extremitățile axei mari ale orbitei eliptice a unui corp ceresc. (< fr. apside) Vezi definitia »

vargă de lemn sau de metal cu vârf ascuțit cu care se străpunge, șpagă. Vezi definitia »