spăilúc, spăilúci, s.m. (reg.) om bogat; mare proprietar de pământ; spahie. Vezi definitia »

TRUC s.n. 1. Manevră abilă de a face ceva mascând realitatea; șiretlic, stratagemă; artificiu. 2. Cărucior format dintr-un cadru montat pe două osii (care circulă în special pe o linie ferată). [Pron. și trüc. / < fr. truc, it. trucco, cf. prov. truc – lovitură]. Vezi definitia »

hapúc, hapúcuri, s.n. (reg.) minge din păr de bou; cocică, gocică, cotcă, tapcă, mișă, mișhic, surducă. Vezi definitia »

ciucurlúc, ciucurlúci, s.m. (reg. înv.) 1. brăneț de pantaloni. 2. petec pus pe pantaloni. 3. nădragi, ceacșiri. Vezi definitia »

MÂNZÚC, mânzuci, s. m. (Reg.) Mânzișor. – Mânz + suf. -uc. Vezi definitia »