BĂNÁT, (3) bănaturi, s. n. (Reg.) 1. Stare de durere sufletească, tristețe, jale; părere de rău. Cu ochii plini De lacrimi și bănat (COȘBUC). 2. Supărare, necaz, ciudă. Nu știu ce-i cu tine, Că tot porți bănat (COȘBUC). ◊ Expr. (Ca formulă de politețe) A nu-i fi cuiva cu bănat = a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva. 3. Învinuire, reproș; mustrare. Poate că nu veți aduce bănat... profesorului (CREANGĂ). 4. Bănuială. – Magh. bánat. Vezi definitia »

LITERÁT, -Ă, literați, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu literatura; scriitor, literator. – Din lat. litteratus. Vezi definitia »

ETERÁT, -Ă adj. care are mirosul eterului. ◊ (fig.) subtil, diafan. (< fr. éthéré) Vezi definitia »

BLAZÁT, -Ă, blazați, -te, adj. Dezgustat, incapabil de emoții și de sentimente, indiferent. – V. blaza. Vezi definitia »

PROMOVÁT, -Ă adj. (adesea s.) Care a terminat cu succes un an de învățământ. [< promova]. Vezi definitia »