Definita cuvantului imperfect
IMPERFÉCT, -Ă adj. (adesea adv.) Care nu este perfect; nedesăvârșit. ◊ (Gram.) Timp imperfect (și s.n.) = timp verbal care arată o acțiune neterminată, de durată. [< lat. imperfectus, cf. fr. imparfait, it. imperfetto].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu imperfect
dialéct (dialécte), s. m. – Ramificare teritorială a unei limbi, grai. – Var. (înv.) dialecta. Fr. dialecte, și înv. (sec. XVIII), din gr. διαλεξις (Gáldi 170). – Der. dialectal, adj., din fr.; dialectic, adj. Vezi definitia »
DOCT, -Ă, docți, -te, adj. (Adesea ir.) Învățat, erudit, savant. – Din fr. docte, lat. doctus. Vezi definitia »
CORÉCT, -Ă adj. 1. Conform normelor, regulilor; fără greșeală. 2. (Despre oameni) Cu o ținută, o atitudine, o purtare ireproșabilă; cinstit. [< fr. correct, cf. lat. correctus]. Vezi definitia »
INCORÉCT, -Ă adj. Greșit, inexact. ♦ Necinstit, neonest. [Cf. fr. incorrect]. Vezi definitia »