INSUFICIÉNȚĂ, insuficiențe, s. f. Stare, situație a ceea ce este insuficient. ♦ Incapacitate funcțională a unui organ sau scădere, stare deficitară a unei funcțiuni complexe a organismului. ◊ Insuficiență cardiacă = stare patologică manifestată prin imposibilitatea miocardului de a mai asigura un debit cardiac suficient în raport cu nevoile organismului. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. insuficientia, it. insufficienza. Vezi definitia »

SÁLICĂ adj. (În sintagma) Legea salică = culegere medievală de norme de drept bazate pe obiceiul pământului, aparținând francilor de pe teritoriul Galiei. – Din fr. salique. Vezi definitia »

PANSINUZÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a tuturor sinusurilor oaselor craniene. [< fr. pansinusite]. Vezi definitia »

ȚÍCLĂ, țicle, s. f. Instrument pentru pescuit raci. – Et. nec. Vezi definitia »

ÁLĂ s. f. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari. (< lat. ala) Vezi definitia »