REBÉC, rebecuri, s. n. Vechi instrument muzical în formă de lăută cu trei coarde, folosit de menestrelii medievali și introdus în Europa de arabi. – Din fr. rebec. Vezi definitia »

cap sec expr. om prostănac / nătărău. Vezi definitia »

chiuréc, chiurécuri, s.n. (înv.) 1. piele argăsită. 2. foale (la fierărie). Vezi definitia »

FLUȘTURÁTEC, -Ă adj. v. flușturatic. Vezi definitia »

ZIUÁTEC, -Ă, ziuáteci, -e, adj. v. ziuatic. Vezi definitia »