făluí vb. IV (reg., înv.) a (se) făli. Vezi definitia »

PLUTUÍ, plutuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pieile tăbăcite unei operații de finisare, tratându-le cu săruri de crom, pentru a le face moi și a le da un aspect plăcut. – Plută² + suf. -ui. Vezi definitia »

ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit' „ a prinde, a surprinde”. Vezi definitia »

MELESTUÍ, melestuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mesteca cu melesteul. – Din magh. mállaszt. Vezi definitia »

strohuí, strohuiésc, vb. IV (reg.) (refl.; despre fân) a se scutura; a mărunți. Vezi definitia »