rîcă s. f. – Ceartă, dispută. Sl. rykŭ (Conev 94). – Der. rîcîi (var. răcăi), vb. (înv., a răcni, a urla), din sl. rykati (Tiktin). Vezi definitia »

DIGRÁMĂ s. f. (lingv.) grup de două caractere, de două litere care reprezintă un singur sunet. (< fr. digramme) Vezi definitia »

puhátă, puháte, s.f. (reg.) bici lung și gros. Vezi definitia »

BULÍNĂ s. f. v. bulin. Vezi definitia »

VÁMPĂ s. f. vedetă de cinema care interpretează rolul unei femei fatale. ◊ femeie de o eleganță excentrică și irezistibilă. (< fr., engl. vamp) Vezi definitia »