DEDÚCȚIE s. f. formă fundamentală de raționament în care concluzia rezultă cu necesitate din premise. (< fr. déduction, lat. deductio) Vezi definitia »

ONICHÍE s.f. (Med.) Inflamație a unghiilor; onicoză, onixis. [Gen. -iei. / < fr. onychie]. Vezi definitia »

ZOOMORFÍE s. f. parte a zoologiei care studiază conformația animalelor. (< fr. zoomorphie) Vezi definitia »

TAUMATURGÍE s. f. Pretinsă putere de a face minuni; magie. – Din fr. thaumaturgie. Vezi definitia »

cățúie (cățúi), s. n. – Vas în care se ard mirodenii. – Var. mr. căție. Ngr. ϰατσί „făraș” (Cihac, II, 645; Bogrea, Dacor., IV, 798); cf. alb. katsi(jë), sl. kacija „foc”. La încercările lui Pușcariu de a explica acest cuvînt prin lat. (*cață din lat. cyatus ‹ gr. ϰυάθειον, Pușcariu 320, cf. it. cazzo, sp. cazo; lat. *quatium, Lat. ti, 40) a renunțat însuși autorul în DAR. Nu pare mai probabilă der. din lat. cattia (Iordan, BF, VI, 174). Vezi definitia »