slemneá s.f. (reg.) bârna orizontală în care sunt fixate capetele de sus, îmbinate, ale fiecărei perechi de căpriori din acoperișul casei țărănești. Vezi definitia »

SLUJNICEÁ, slujnicele, s. f. (Rar) Slujnicuță. – Din slujnică + suf. -ea. Vezi definitia »

dureá (-dor, durére), vb. – A chinui, a face rău. – Mr. dor, durută, dureare, megl. doari, istr. dǫre. Lat. dǒlĕre (Cihac, I, 78; Pușcariu 543; Candrea-Dens., 525; REW 2721), cf. it. dolere (mil. dori), prov., sp. doler, v. fr. doloir, port. doer. Cuvînt general folosit (ALR, I, 139). Der. durere, s.f. (chin, suferință), cf. Șeineanu, Semasiol., 186; duroare, s.f. (înv., durere; înv., reumatism), din lat. dǒlōrem (Pușcariu 562; REW 2724), cuvînt care supraviețuiește în mr.; dureros, adj. (care provoacă durere), de la durere cu suf. -os (după Pușcariu 553 și REW 2725, din lat. dǒlorosus al cărui rezultat normal, dururos, a dispărut, dar apare în sec. XVII și în mr.); îndurera, vb. (a întrista, a mîhni, a produce durere). Vezi definitia »

șásesprezecelea (= șaisprezecelea) num. ord. (f. șasesprezecea) Vezi definitia »

acadeá (acadéle), s. f. – Bomboană din zahăr topit. < Tc. akide, din arab. aḳῑda (Șeineanu, II, 7; Lokotsch 44; cf. Iordan, BF, VI, 150). Vezi definitia »