HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

TOMOGRAFÍE s. f. 1. radiografie care permite obținerea de imagini de la diferite adâncimi ale plămânului sau ale unui alt organ; stratigrafie (3). 2. imagine astfel obținută prin tomografie (1). (< fr. tomographie) Vezi definitia »

RAFLÉSIE s. f. plantă exotică, parazită, lipsită de frunze și clorofilă, ale cărei petale, lungi de aproape o jumătate de metru, sunt acoperite cu pete roșii și albe și exală un miros cadaveric. (< fr. rafflésie) Vezi definitia »

FLEXOGRAFÍE s. f. tipar înalt care folosește forme preparate dintr-un material flexibil. (< fr. flexographie) Vezi definitia »

ELECTROPATOLOGÍE s. f. studiu al leziunilor și bolilor provocate de electricitate. (< fr. électropathologie) Vezi definitia »