DEPORTÁNȚĂ, deportanțe, s. f. Forță verticală, indusă prin mijloace tehnice, menită să anuleze sau să diminueze efectul portanței. – Din fr. déportance. Vezi definitia »

DACRIOADENÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a glandei lacrimale. [Pron. -cri-o-a-. / < fr. dacryoadénite, cf. gr. dakryon – lacrimă, aden – glandă]. Vezi definitia »

BÚJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă. – Et. nec. Vezi definitia »

ȚÍPLĂ, țiple, s. f. Membrană subțire făcută din intestinele sau din bășica animalelor și folosită pentru a acoperi ermetic borcanele cu conserve sau (astăzi rar) în locul sticlei la ferestrele caselor țărănești; p. ext. celofan. – Cf. ngr. tsípa, bg. cipa. Vezi definitia »

Formă (doctrină)de logică modală ce constitue o parte a logicii ce studiază legile de raționare în care intervin pe lângă propozițiile asertorice, propoziții de forma:„Este posibil p”; „Este necesar p”; „Este imposibil p”; „Este contigent p”. Logica formală a fost fundemantată pentru prima dată de Aristotel în localitatea STAGIRA (locul în care s-a născut), cetate în Grecia antică situată in Nord-Estul peninsulei Halkidiki. STAGIRA a fost fondată in anul 655 î.H. de coloniștii ionieni din Andros. Vezi definitia »