POL¹ s. n. 1. (mat.) fiecare dintre cele două puncte în care o axă străpunge sfera. ♦ origine a unui sistem de coordonate polare. 2. fiecare dintre cele două extremități ale axei Pământului. ♦ ~ ceresc = fiecare dintre cele două puncte de intersecție a axei Pământului cu bolta cerească. 3. (fiz.) fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet; fiecare dintre centrele de sarcină electrică ale unei pile electrice sau ale unui curent electric. 4. (mat.) punct singular al unei transformări geometrice. 5. extremitate a fusului celular, către care migrează cromozomii. 6. (fig.) fiecare dintre punctele, situațiile etc. aflate la extremități. (< fr. pôle, lat. polus, gr. polos) Vezi definitia »

ACVÍCOL, -Ă adj. 1. referitor la acvicultură. 2. în mediu acvatic. (< fr. aquicole) Vezi definitia »

AEROSÓL, aerosoli, s. m. Suspensie într-un gaz a unui corp solid sau lichid. ♦ Sistem compus din particule medicamentoase dispersate într-un gaz, folosit în unele afecțiuni ale căilor respiratorii. – Fr. aérosol. Vezi definitia »

Brístol (nume de loc) (engl.) s. propriu n. Vezi definitia »

cotroból s.n. sg. (reg.) tărâțele de lemn și așchiile rămase după tăiatul lemnelor; cenușa și funinginea rămase după arsul lemnelor și curățatul sobei. Vezi definitia »