ANVELÓPĂ, anvelope, s. f. Înveliș de protecție a unei camere cu aer, făcut din cauciuc sau din piele groasă. – Fr. enveloppe. Vezi definitia »

TOPITÚRĂ, topituri, s. f. 1. Substanță lichidă obținută prin topirea unei substanțe solide. ♦ Spec. Metal lichid dintr-un cuptor de topit în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare. 2. (Reg.) Slănină subțire (de pe burta porcului) care se topește pentru a se obține din ea untură; mâncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată. – Topi + suf. -tură. Vezi definitia »

ciúblă (-le), s. f. – (Trans.) Cană. Mag. csobolyó (DAR); după Lacea, Dacor., IV, 779, din germ. Kübel, dar fonetismul se opune acestei explicații. Vezi definitia »

ARSÚRĂ, arsuri, s. f. 1. Faptul de a arde; faptul de a produce o senzație dureroasă, usturătoare. 2. Rană produsă cuiva de foc, de căldură, de un agent chimic etc.; senzație usturătoare pricinuită de o boală, de sete etc. ♦ Parte a unui obiect atinsă sau stricată de acțiunea focului sau a unei substanțe corosive; stricăciune produsă pe un obiect de acțiunea focului sau a unei substanțe corosive. 3. Loc unde a ars o pădure. 4. Strat de oxid produs pe suprafața unei piese metalice în timpul laminării la cald, al forjării sau al tratamentului termic. – Lat. arsura. Vezi definitia »

PISÉTĂ, pisete, s. f. (Chim.) Aparat de laborator care proiectează un jet lichid. – Din fr. pissette. Vezi definitia »