STERÍL, -Ă, sterili, -e, adj. 1. (Despre ființe) Care nu poate procrea; (despre plante) care nu face roade sau semințe; sterp. ♦ (Despre pământ) Care nu este productiv, roditor, pe care nu pot crește (în bune condiții) plante. ◊ Pământ steril (și substantivat, n.) = partea nefolositoare dintr-un zăcământ sau dintr-un produs minier. 2. Fig. Care nu produce nimic, care nu duce la nimic, care nu dă nici un rezultat; care este fără folos, zadarnic; infructuos, sterp. 3. (Care a fost) sterilizat sau dezinfectat. – Din fr. stérile, lat. sterilis. Vezi definitia »

MANDRÍL, mandrili, s. m. Specie de maimuță din Africa Ecuatorială, cu coada scurtă, cu față colorată în albastru și roșu și blană măslinie-brună. (Cynochephalus mormon) – Din fr. mandrill. Vezi definitia »

DURÁBIL, -Ă adj. care ține mult timp; trainic, rezistent. (< fr. durable, lat. durabilis) Vezi definitia »

ELIGÍBIL, -Ă adj. Care îndeplinește condițiile pentru a putea fi ales. [Cf. fr. éligible < lat. eligere – a alege]. Vezi definitia »

EXPIÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Care poate fi ispășit. [Cf. fr. expiable, lat. expiabilis]. Vezi definitia »