piștác, piștáci, s.m. (reg.) persoană care hoinărește fără rost, piezând vremea zadarnic. Vezi definitia »

basamác (basamáce), s. n. – Rachiu de prune de proastă calitate. Tc., sb. basamak „grad” (Scriban) se referă la gradarea scăzută a alcoolului conținut în băutură. Vezi definitia »

tarác (-ci), s. m. – Prăjină, stîlp, pilon. – Var. mold. taraș, tăraș. Mr. tăracă. Tc. tarak „pieptene” (Tiktin; Lokotsch 2826), cf. ngr. ταράϰι „bridă”, bg. tarak „greblă”, rus. tarak „prăjină” (Vasmer, III, 77). Var. mold. se explică prin rut. taraš (Candrea), pol., ceh. taraš „terasare” (Cihac, II, 401; după Tiktin și Byck-Graur, BL, I, 24, de la pronunțarea mold. a pl. taraci). Otărac, s. m. (Olt., crevace, piesă încovoiată la scheletul luntrei) pare a fi același cuvînt. Vezi definitia »

ZLAMÁC s.m. Amestec din frunze de porumb, strujeni și paie. ◊ Expr. A face (pe cineva) zlamac = a zdrobi (pe cineva). Vezi definitia »

cușác (-ci), s. m. – Grindă principală. Tc. kușak „centură”, cf. bg., sb. kusak. Vezi definitia »