ARHEOCHIMÍE s. f. Chimie specializată pentru arheologie. [Pr.: -he-o-] – Arheo[logie] + chimie. Vezi definitia »

AEROLOGÍE s. f. Capitol al meteorologiei care se ocupă cu repartiția elementelor meteorologice (presiune, temperatură etc.) în atmosferă și în mișcările din atmosferă. – Fr. aérologie (< gr.). Vezi definitia »

RELÍGIE, religii, s. f. 1. Sistem de credințe (dogme) și de practici (rituri) privind sentimentul divinității și care îi unește, în aceeași comunitate spirituală și morală, pe toți cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituțiilor și organizațiilor corespunzătoare; confesiune, credință. ♦ Fig. Crez, cult. 2. Disciplină predată în școală, având ca scop educarea și instruirea elevilor în spiritul religiei (1) date. – Din fr. religion, lat. religio, -onis, germ. Religion. Vezi definitia »

notărășíe s.f. (reg.) 1. profesiunea notarului. 2. primărie. Vezi definitia »

PERICARDIORAFÍE s. f. sutură a pericardului. (< fr. péricardiorrafie) Vezi definitia »